21.07.2015

Am 2 motani: 1 mare, Miki, al baiatului.
E mat italian, adus de-aici, din zona, de pe strada. Are 3 ani. Zis si Mr. Mat, Boschet, Smeagol.




Si Norocel, ce mic, de aproape 1 an. Nu va spun poreclele lui. E tare libidinos, asa ca are porecle pe masura :) . 
Asta toamna, in septembrie, am fost acasa, in Romania. Eram la tara in curte, cand l-am simtit: a venit repede si s-a trantit pe piciorul meu. A fost dragoste la prima vedere. Nu stiu daca avea mai mult de 1 luna, era o chestie mica, ciufulita, slabanoaga si cumplit de infometata.
Dar torcea :) .
Nu m-am indurat sa-l las acolo, il otraveau vecinii. Nu i-am gasit stapan, asa ca i-am facut carnet si l-am adus in Italia :) . L-am tinut in brate tot drumul, plangea dupa mine. La vama l-am ascuns sub un prosop. A sarit in sus, mieunand indignat, exact cand vamesul ungur ne controla documentele. 
Are rost sa va spun ce fel ne-am speriat toti? Am crezut ca o sa se supere vamesul... A-nceput sa rada si ne-a facut semn sa trecem :) .
Acum, Norocel ma adora. Si eu pe el. Se tine dupa mine peste tot prin casa, prin curte. Doarme numai cu mine, plange si ma cearta daca nu ma vede :) . Imi sare-n brate cand stau la calculator, doarme pe spatele meu, sau intre picioarele mele. Scoate niste sunete adorabile, ceva intre tors si mieunat, greu de reprodus. 
Daca stam la masa, Miki se aseaza cuminte, strategic, sa-l vedem si ne arunca niste priviri de ne stau dumicatii in gat. Nu cerseste, e demn. 
Norocel se alinta si se tranteste peste picioarele mele, scoate suntele lui si daca vede ca-l ignor, imi sare-n brate si intinde o labuta sa ma mangaie pe fata :) . Cum sa nu le dai si lor ceva bun? De obicei carnita frageda, suculenta, fara grasime sau piele :) .






Ultima faza, proaspata, de acum 2 secunde. Sare matu-mic in brate la mine, eu scriam concentrata un articol. Miros de creier ars, act creativ intens..Mata se alinta de mana, de pieptul meu..las ochii in jos. Mi-au sarit ochelarii de pe nas!!! Animalu" a prins un pui de soarece si mi l-a adus plocon, in brate. Mi l-a lasat in brate si-a fugit. Am luat rozatoarea cu un servel si gata.
Cu asta m-am obisnuit, ca mereu gasesc soareci pe pragul usii, se intrec sa mi-i aduca, ma curteaza intens ambii motani. Dureros a fost cand am gasit un pui de sarpe pe prag. Am racnit de am speriat toti vecinii! Si eu nu-s genul ala isterico-sperios-simandicos! Nu mi-e frica de soareci, e firesc sa fie la tara. Dar serpi? Brrrrrrrrrrrrrrrrr...mi-e groaza de ei. 
Sotul meu nu se mai opreste din ras.Ma duc sa-i fac respiratie buchon-a-buchon, sa nu-si scape limba pe gat de atata ras... 
Offf....


2 comentarii:

  1. iubi de animalute! sunt mai frumoase sufleste decat unii.... "oameni"...demne, calde, ...parsive uneori, supravietuitoare, luptatoare...mai gasesc oare cuvinte sa descriu frumusetea sufletului lor?

    RăspundețiȘtergere

 
Toggle Footer